ŞANTIERUL ARHEOLOGIC TRAIAN *

(r. Buhuşi, reg. Bacău)

Săpăturile din acest an la şantierul Traian s-au efectuat în primul rînd în aşezarea de la Dealul Fîntînilor şi apoi, în măsură mai restrînsă, în aşezarea de la Dealul Viei.

I. Dealul fîntînilor

La planificarea lucrărilor s-a ţinut seama de cerinţele temei generale, care ne impune o epuizare treptată a obiectivelor în curs de cercetare, ca şi de nevoia de a culege date noi pentru rezolvarea unor probleme mai complicate, legate de specificul culturilor materiale de aici. Dintre obiectivele cunoscute încă din campaniile anilor trecuţi, căutarea în continuare a traseului şanţului de apărare al aşezării, dezvelirea unor noi complexe de locuire şi obţinerea unor profile stratigrafice cît mai amănunţite, au fost acelea care şi în anul acesta au stat în centrul preocupărilor noastre.

Activitatea pe teren s-a desfăşurat în şase sectoare, lucrîndu-se concomitent în două sau trei dintre ele. Sectoarele I, III şi V au funcţionat în partea de vest a aşezării, care nu fusese cercetată pînă în acest an; sectoarele II şi IV, în partea centrală a aşezării, săpîndu-se spaţiile intermediare rămase necercetate între săp㬠turile anilor precedenţi; iar sectorul VI a fost deschis în partea de est a aşezării, urmărind desfăşurarea traseului şanţului de apărare. în fiecare dintre aceste sectoare au fost trasate şanţuri paralele, largi de 2 m şi de lungimi diferite, după conformaţia terenului şi după împrejurări. Şanţurile cele mai lungi — între care şanţul III cu direcţia N-S, lung de 114 m, ca şi nr. I cu direcţia E-V, lung de 38 m, trasat în prelungirea şanţului de nord al săpăturii 1953 — au servit în special pentru observarea şi desenarea profilelor stratigrafice ale aşezării (fig. 1 şi fig. 5), ca şi pentru a se putea prinde un al doilea eventual şanţ de apărare al aşezării.

Rezultatele obţinute în urma acestor săpături sînt următoarele:

1. Săpăturile din sectoarele I, III şi V au dat la iveală şi în partea de vest a aşezării noi complexe de locuire (fig. 2). în sectorul I s-a descoperit un complex de locuire ale cărui resturi Cucuteni A-B se defăşoară pe o suprafaţă de 140 m2 (10 X 14 m), orientarea axului fiind NE-SV. Grămezile de chirpici sînt masate mai ales pe laturile scurte, pe cînd fragmentele ceramice şi celelalte resturi de vieţuire sînt răspîndite de jur împrejur, dar în special de-a lungul laturilor lungi. Şanţul nr. I (2 X 38,15 m) a dat la iveală şi urmele altor complexe de locuire Cucuteni A-B, care după toate probabilităţile se întind înspre sud, faţă de complexul