Săpăturile arheologice de la Călugăreni (jud. Gorj)
ION CHICIDEANU şi PETRE GHERGHE
In primăvara anului 1980, un colectiv condus de Radu Popa de la Institutul de Arheologie din Bucureşti, a întreprins o periegheză în nordul judeţului Gorj1. Cu această ocazie a fost desco¬ perită o staţiune preistorică aflată pe valea su¬ perioară a Motrului, în zona localităţii Călu¬ găreni, comuna Padeş, pe locul denumit de local¬ nici „La morminţi". Locul „La morminţi" se g㬠seşte pe un bot al terasei din dreapta Motrului, avînd o lungime de circa 400 m şi o lăţime de 100 — 150 m, îngustîndu-se treptat către capătul de vest pe care îl înconjoară apa rîului. Spre vest, botul de terasă este străjuit de un deal stîncos de calcar numit „Piatra". La circa 300 m de Ia poalele Pietrei, terasa este tăiată de şoseaua Padeş— Valea Mare, partea dinspre asfinţit pur-tînd numele de „Morminţii mari", iar cea dinspre răsărit, de dincolo de şosea, numele de „Morminţii mici". Localitatea Călugăreni începe imediat de la nord de botul de terasă. Spre sud terasa se ridică brusc cu circa 15 — 10m deasupra luncii, avînd aspectul unei „bariere" care opreşte ac¬ cesul spre izvoarele Motrului. Aşezarea de la „Morminţi" se găseşte de fapt chiar în capătul de nord al depresiunii Padeş— Apa Neagră, avînd o altitudine medie de 350 m.
In momentul identificării sale staţiunea se afla într-o stare relativ precară, datorită atît eroziunii naturale, cît şi activităţii localnicilor care obişnuiesc să sape gropi pentru lut, mai mult de un sfert din aşezare fiind în acest fel distrusă. Această situaţie a impus efectuarea unei săpături arheologice chiar în cursul anului 1980. Săpătura a avut un caracter de salvare, restrîns, urmărindu-se în principal obţinerea de date pri¬ vind limitele, stratigrafia şi durata aşezării2.
A fost trasată o secţiune Sl5 perpendiculară pe marginea de nord a botului de terasă, orien-
1 Colectivul de periegheză a fost alcătuit din dr. Radu Popa, conducătorul colectivului, şi Ion Chicideanu de la Institutul de Arheologie Bucureşti, Venera Rădulescu de la Muzeul de Istorie al RSR, Petre Gherghe şi Gheorghe Calotoiu de la Muzeul Judeţean Gorj din Tîrgu-Jiu. Un sprijin deosebit l-am primit în cursul perieghezei ca şi al săpăturilor, din partea tovarăşului dr. Ion Mocioi, preşedin¬ tele CJCES Gorj şi a tovarăşei Elena Udrişte directoarea Muzeului Judeţean Gorj. Le aducem şi pe această cale mul¬ ţumirile noastre.
2 Finanţarea săpăturilor arheologice a fost asigurată de către Muzeul Judeţean Gorj, instituţie la care se păstrează materialul arheologic şi documentaţia de săpătură.
tată NVN— ESE, cu dimensiunile de 17,50x4 m, segmentată în patru suprafeţe de 4x4 m cu martori intermediari de 0,50 m între ele şi notate cu siglele SiA, B, C şi D (fig. 1). S-a căutat în acest fel ca, alături de săpătura în adîncime, să se poată efectua şi o cercetare în suprafaţă a eventualelor complexe. Datorită unor condiţii obiective — forţa de muncă redusă, duritatea solului — săpătura nu a atins pămîntul viu, ajungîndu-se numai la adîncimea de 0,40—0,45 m. Pentru acest motiv nu a fost desenat profilul secţiunii, urmînd ca acest lucru să se facă în cam¬ pania următoare. Observaţii stratigrafice au fost făcute însă şi, conform acestora, situaţia se pre¬ zintă în felul următor:
— sol vegetal, gros de circa 0,05 m, în care se găseşte material arheologic antrenat de arături;
— pămînt negru-cenuşiu cu pietriş mărunt, cioburi, bucăţi de cărbune, pietre, gros de circa 0,15—0,20 m;
— pămînt negru cu mult chirpic, cioburi, cărbune, urme de arsură, pietre mari, gros de circa 0,10—0,15 m;
— pămînt brun închis, mai afînat, cu multe cioburi, oase de animale, pietre.
în cursul săpăturii au fost identificate o serie de complexe după cum urmează:
Locuinţa nr. 1 (Loc.j) — A apărut în SjC la —0,28 m şi se adînceşte în solul brun închis, aparţinînd probabil tipului de locuinţă bordei. în SjC s-a surprins latura dinspre nord şi colţul de nord-est, locuinţa fiind orientată aproximativ est-vest. Planul pare să fie rectangular, cu col¬ ţurile rotunjite. în umplutură s-au găsit nume¬ roase fragmente ceramice, pietre şi oase de ani¬ male. Cercetată parţial, urmează ca în campania din anul 1981 să fie dezvelită şi cercetată în în¬ tregime.
Groapa nr. 1 (Gr.j) — A apărut în SjB ca o pată de culoare închisă. Nivelul său de săpare se află la —0,10 m şi este reprezentat printr-o dungă de arsură prezentă pe toate profilele sec¬ ţiunii. Fundul gropii se află la —0,32 m. Dia¬ metrul gurii este de 0,40 m. Groapa se găseşte parţial sub profilul de vest al secţiunii. Umplu¬ tura constă din pămînt negru, cenuşă, pietriş trecut prin foc, bucăţi de zgură, cărbuni şi doar cîteva cioburi dintr-o pastă cărămizie, zgrun-ţuroasă, provenind de la un vas borcan lucrat la roata de mînă.
